Plantarea pomilor fructiferi

Materiale necesare:

1. Pom altoit sau arbust fructifer 2. Gunoi de grajd 3. Ingrasamant 4. Par de sustinere / tutore
Fungicid / insecticid

Unelte necesare:

1. Casma 2. Foarfeca de gradina 3. Cizme de cauciuc 4. Galeata

Perioada de plantare:
1. Primavara - cat mai repede
2. Toamna - cu doua saptamani inainte de ingheturile puternice
3. Iarna - cand solul se dezgheata si temperatura aerului este pozitiva

Conditiile optime pentru prindere si crestere::
- La baza gropii se aseaza gunoiul de grajd bine fermentat sau ingrasamintele chimice;
- Radacinile trebuie fasonate si mocirlite inainte de plantare;
- In dreptul radacinilor se va aseza solul cel mai fertil;
- Gropile din zonele carbonifere si carierele de piatra vor fi umplute cu pamant fertil din aratura;
- In gropile sapate pe terenuri nedesfundate, pamantul din fundul gropii se mobilizeaza si ramane pe loc.

Indicatii dupa plantare:
- Pomii se uda saptamanal cu 1-2 galeti de apa;
- Pentru udare se desfac musuroaiele, se uda, dupa care acestea se refac;
- Fiecare pom fructifer va fi taiat in functie de indicatiile stabilite, pentru fiecare specie in parte;
- In timpul verii solul din vecinatatea pomului se mulceste cu paie, pleava, frunze, rumegus;
- Dupa plantarea de toamna pomii trebuie protejati impotriva iepurilor. Aceasta se realizeaza cu ajutorul cocenilor, stufului, sau prin bandajarea trunchiului cu fasii de sac sau folie de polietilena.

1. Saparea gropilor
Dupa curatarea terenului de pietre, radacini si defrisarea vegetatiei lemnoase, se sapa gropile. Pentru arbustii fructiferi, dimensiunile gropilor sunt de 30/30/30 cm iar pentru pomi de 50/50/50 cm.

2. Fasonarea radacinilor
Aceasta operatiune consta in eliminarea portiunilor ranite, mucegaite, uscate si reinnoirea taieturilor. Radacinile fibroase se taie scurt, cele groase se lasa cat mai lungi. Scurtarea radacinilor se va face astfel incat sectiunile sa fie orientate spre fundul gropii.

3. Mocirlirea
Se realizeaza intr-o galeata, o mocirla de consistenta unei paste semifluide, pregatita cu balega proaspata, pamant galben in parti egale si apa. Amestecul respectiv poate fi completat cu substante fungicide sau insecticide pentru protejarea radacinilor dupa plantare.

Se scufunda repetat radacinile pomilor in acest amestec. Mocirlirea este obligatorie la toate plantele fie ca sunt plantate primavara sau toamna. Pomii se planteaza imediat dupa mocirlire. Amestecul asigura o buna cicatrizare a ranilor si stimuleaza formarea de noi radacini.

4. Plantarea propriu-zisa
Pe fundul gropii se vor aseza gunoiul de grajd bine fermentat si ingrasamintele chimice. Caldura degajata de catre gunoiul de grajd va stimula vindecarea ranilor si cresterea radacinilor. Peste ingrasaminte se aseaza pamant reavan provenit din partea superioara a gropii.

Pomii se planteaza cu punctul de altoire situat cu 3-4 cm mai sus decat nivelul solului, astfel incat, dupa plantare, acesta sa coboare la nivelul solului. Se aseaza radacinile rasfirate pe stratul de pamant reavan si se trage pamant maruntit in groapa. Pomul se misca usor pe verticala pentru a usura patrunderea pamantului printre radacini.

Cand doua treimi din groapa s-a umplut, se face tasarea pamantului, calcand de la exterior spre centrul gropii, pe lungimea radacinii. Aceasta operatiune asigura un contact mai bun al radacinilor cu solul si previne ruperea celor mai fragile.

Dupa tasarea pamantului se poate face udarea cu 20-30 l apa / groapa. La plantarea de primavara udarea este obligatorie.

Dupa ce apa s-a infiltrat, se umple groapa cu pamantul provenit din a doua gramada (de pe fundul gropii). Toamna, dupa umplerea gropii, in jurul pomului se face un musuroi de 30 - 40 cm pentru a proteja radacinile impotriva gerului.

Primavara se realizeaza o copca pentru a favoriza acumularea apei. Tot acum, se recomanda mulcirea zonei din jurul pomului pe o raza de 1 m, pentru a conserva apa din sol si a proteja radacinile impotriva incalzirii excesive a solului in timpul verii. Mulcirea se poate face cu: paie, fan de proasta calitate, rumegus, gunoi de grajd paios, etc.

5. Legarea provizorie la tutore
Aceasta operatiune este indicata pentru a favoriza o crestere corecta, pe verticala, a pomului proaspat plantat.

Pomii se scurteaza primavara, aceasta operatie urmand sa fie executata cu ocazia taierilor de proiectare a coroanei. In mod obisnuit, vergile se scurteaza la 60-80 cm, iar pomii cu ramuri anticipate la aproximativ 100-120 cm, pastrandu-se acele ramuri care vor fi folosite la formarea primelor elemente ale coroanei.

wwww.bricostore.ro

PADURILE DE CONIFERE

Pădurea de conifere este cel mai întins habitat terestru din lume, ocupând o fâşie lată de aproximativ 1.300 km în emisfera nordică. Arborii veşnic verzi de pe această arie întinsă cresc acolo unde este prea frig pentru pădurile de foioase, dar prea cald pentru tundră.
Pădurile de conifere care apar în mod natural se găsesc în emisfera nordică. Nu există păduri de conifere în emisfera sudică deoarece continentele sudice nu se extind îndeajuns de departe spre sud. Din această cauză acolo nu există o vegetaţie comparabilă. Pădurile din Noua Zeelandă, Tasmania şi sudul Americii de Sud sunt păduri tropicale temperate, care includ şi conifere. Pentru ca o pădure sau un ţinut împădurit să fie considerat pădure de conifere, trebuie să conţină conifere în proporţie de cel puţin 80 %.

O fâşie de arbori

Pădurile de conifere formează o fâşie din Scandinavia spre est peste fosta Uniune Sovietică spre nordul Chinei, puţin spre nord de Cercul Polar de Nord şi spre sud de linia de latitudine de 50° în China. Întinderi semnificative de păduri de conifere apar şi de-a lungul lanţului muntos Himalayan, în Georgia (CSI) precum şi în Alpi şi în Pirinei (Europa).
În Europa de Nord vegetaţia naturală originală de conifere se întinde dinspre est spre vest, în cea mai mare parte spre nord de linia de latitudine 40° şi spre sud de golful Hudson, dar ajungând doar puţin la nord de Cercul Polar de Nord în Teritoriile de Nord-Vest şi în Alaska. Se mai întâlnesc întinderi semnificative de vegetaţie de conifere în sud de-a lungul Munţilor Stâncoşi de pe Coasta de Vest şi spre vest de preriile centrale.
Pădurile de conifere sunt legate în nord de tundra alpină şi de deşerturile de gheaţă, iar în sud, în Asia, de stepă şi de deşert. Taigaua are diferite semnificaţii. Cuvântul „taiga” adesea denumeşte pădure de conifere. Pentru unii taigaua este însăşi pădurea de conifere. Pentru alţii ea reprezintă graniţa nordică dintre pădure şi tundră, numită şi pădure de licheni, reprezentată de genuri de licheni precum Cladonia, Romalina şiXanthoria. Această graniţă nordică a pădurilor este deschisă, adesea ca un parc, având copaci izolaţi şi tundră pe marginea pădurii. Acest tip de teren este un habitat ideal pentru viaţa sălbatică.

Tipuri de păduri

Există două tipuri de păduri naturale de conifere în lume: tipul boreal şi cel montan. Pădurea boreală este circumpolară şi este o pădure temperată rece dominată de conifere. Pădurea montană se găseşte la latitudini tropicale şi mijlocii, precum Munţii Himalaya şi Munţii Stâncoşi. În pădurea boreală din America de Nord şi Asia există mult mai multe alte specii de plante decât în zona europeană.
Principalele grupuri de conifere întâlnite în pădurile de conifere sunt clasificate în funcţie de acele lor. De exemplu, pinii (Pinus) au ciorchini de ace lungi, iar brazii (Abies), molizii (Picea) şi ienuperii (Juniperus) au ace mai scurte şi mai ascuţite. Tuia (Thuja), chiparoşii (Cupresus) şi falşii chiparoşi (Chamaecyparis) au frunze ce s-au transformat în solzi.

Adaptări la frig

Coniferele sunt bine adaptate la condiţiile ostile din nord, unde timp de şase până la nouă luni din an temperatura este sub 6°C. Ramurile lor sunt lăsate în jos, permiţând zăpezii, care este în medie între 380-635 mm pe an, să cadă fără a provoca daune structurii arborilor. Frunzele lor sunt transformate în ace sau solzi şi sunt impregnate cu răşină, care împiedică îngheţarea celulelor. Zada (Larix) din Europa şi Pseudolarix din Asia sunt excepţii printre conifere, ele având frunze căzătoare şi acele lor căzând în fiecare an.
Majoritatea coniferelor rezistă la vânt, pentru că au fibre relativ spongioase care le permit să se îndoaie şi să se clatine fără a se rupe. Această trăsătură este cel mai bine vizibilă la arborii sequoia uriaşi şi la arborii sequoia roşii (Sequoiadendron giganteum şi respectiv Sequoia sempervirens), care au şi scoarţă rezistentă la incendii. Acest lucru este extrem de util, deoarece incendiile cuprind în mod regulat pădurile de conifere. Scoarţă rezistentă la incendii au şi pinii albi (Pinus albicaulis) şi pinii mari (Pinus banksiana).

CALENDARUL INGRIJIRII FLORILOR

Afla mai multe despre: arbusti ornamentali, inmultirea vitei de vie, altoirea vita de vie, aplica, in gradina, flori care se seamana toamna, gradina toamna, flori japoneze, plantele de camera, plante apartament, plante de camera, balcon interior, plante interior, flori de camera, ghivece flori
IANUARIE- se incepe inmultirea pe cale vegetativa (prin butasi) a unor plante de apartament: saintpaulia, coleus, colocasia, monstera;- se seamana samburii de curmale (palmierul Phoenix);- periodic, frunzele mari ale plantelor de apartament se spala cu apa calduta, pentru curatarea de praf;- se incepe altoirea vitei japoneze (Parthenocissus tricuspidata) pe butasi de vita de vie de Canada (Parthenocissus quinquefolia);daca iarna este aspra, se vor lua masuri suplimentare de protejare a plantelor din gradina sau a celor car eierneaza in balcon (clematita, trandafiri, etc.);- se pot pune la fortat ramuri taiate de arbusti ornamentali (forsythia, syringa, etc.), pentru obtinerea unei infloriri timpurii (se introduc in apa rece si intr-o incapere racoroasa 2-3 zile, apoi la caldura, pana la inflorire).
FEBRUARIE- se pot pune in continuare, la fortat, ramuri taiate de arbusti ornamentali;- se poate incepe butasitul la fuchsia, crizantema, hortensie.
MARTIE- incepe semanatul unor plante in rasadnite pentru obtinerea rasadurilor in camera;- se continua butasitul unor plante care se inmultesc pe aceasta cale;- daca timpul permite, incepe semanatul unor specii de flori pe camp; de asemenea, se poate incepe plantatul bulbilor de gladiole si tuberoze pentru obtinerea de flori timpurii;- se monteaza adaposturi de polietilena la trandafiri, lalele, bujori, in vederea obtinerii unei infloriri timpurii;- se despart rizomii de canna si se pun in ghivece;- spre sfarsitul lunii, in sudul tarii, daca timpul permite, se incepe scoaterea afara a unor plante care au iernat in interior (agave, cactusi, lamai, etc.); atentie insa la eventualele pericole de ingheturi tarzii si brume;- se tund gardurile vii.
APRILIE- pe masura ce timpul se incalzeste, se scot plantele de apartament afara, luandu-se masuri de protejare impotriva soarelui arzator de la pranz (prin acoperire cu ziare), iar impotriva eventualelor brume sau ingheturi, plantele se acopera cu folii de polietilena (noaptea);- se continua insamantarea in gradina a diverselor flori care se inmultesc prin insamantare directa (salvia, tagetes, tropaeolum, verbena, zinnia, etc.);- se face repicatul rasadurilor la plantele care au fost insamantate in cutii sau rasadnite, in luna precedenta;- se dezgroapa (desmusuroiesc) trandafirii si se executa taierile;- se incepe transplantarea unor plante de apartament, la care este indicata aceasta lucrare;- incepe plantatul gladiolelor.
MAI- se continua plantarea bulbilor de gladiole;- se planteaza rizomii de canna si tuberculii de dalie;- se continua transplantarea unor plante de apartament;- se butasesc seculentele si cactusii;- se planteaza la locul definitiv rasadurile produse in rasadnite, ghivece, cutii;- se incepe udatul se se aplica primele ingrasaminte suplimentare.
IUNIE- se face udatul ori de cate ori este nevoie;- se inlatura florile scuturate la trandafirii pitici si se scurteaza cu o treime lastarul care a purtat flori, pentru a favoriza emiterea de noi lastari cu flori;- se incepe semanatul la althaea, viola, bellis, etc.;- se scot si se pun la pastratea bulbii de lalele, narcise, zambile;- se face altoirea in ochi crescand la trandafiri;- se tund gardurile vii.
IULIE- se continua lucrarile de ingrijire din luna precedenta, in special udatul. este bine ca seara, dupa asfintitul soarelui, sa se pulverizeze cu apa frunzele plantelor din gradina;- se continua semanatul plantelor bienale;- se fac butasi de muscata, pelargonium, coleus, etc.
AUGUST- se face altoirea in ochi dormind la trandafiri;- se incepe plantarea unor specii de flori cu bulbi (lalele, narcise, zambile, crini, etc.), precum si a lacramioarelor, stanjeneilor, etc.;- plantele de interior care au fost tinute in timpul verii la semiumbra se scot acum in plin soare pentru a se fortifica (pelargonium, colocasia, monstera, ficus);- se face butasirea la fucsia si pelargonium.
SEPTEMBRIE- se continua altoirea in ochi dormind la trandafiri;- se continua plantarea speciilor de flori cu bulbi (lalele, crini, narcise, zambile);- incepe plantarea la locul definitiv, in gradina, a speciilor de flori bienale (viola, bellis, etc.).
OCTOMBRIE- se continua lucrarile din luna precedenta;- se scot tuberculii de dalia, bulbii de gladiole si rizomii de canna;- odata cu racirea timpului, plantele de apartament se introduc in interior.
NOIEMBRIE- se protejeaza contra gerului, plantele care raman peste iarna afara, (trandafirii se musuroiesc), precum si semanaturile de toamna;- se trec la regim de repaus plantele cxare au nevoie de o astfel de perioada;- se face ingrasarea terenuui din gradina cu gunoi se superfosfat si se sapa adanc.
DECEMBRIE- atentie la modul de aerisire a plantelor din apartament pentru a nu fi expuse curentilor de aer rece;- se continua butasirea la pelargonium, fucsia, saintpaulia, etc.

VINE VINE PRIMAVARA

Deja asteptam cu nerabdare primavara.

Abia astept sa pot sa stau iar in gradina alaturi de plantele mele dragi sa savurez momente placute incalzindu-ma cu razele de la soare sa tund palntele care necesita aceasta lucrare,sa ud plantele,sa le fac tratamentele de baza si binenteles sa le administrez niste minerale de care plantele au mare nevoie din momentul in care ele intra din nou sa vegeteze.

In luna ianuarie am semanat muscatele si petuniile in rasadnita,acuma in lumna martie urmeaza sa seman o gramada de specii de gradina anuale.

Zilele astea am reusit sa-mi achizitionez cateva specii de conifere care urmeaza sa le plantez la locul definitiv la safrsitul lunii martie.

Acum putem semana iarba de gazon,putem planta noi butasi de trandafiri ,cateva specii noi de pomi fructiferi.

Articol semnat de ing.horticol M.CALIN

CURMALUL

Este o planta ce provine din zona subtropicala.
Pe perioada verii aceasta planta prefera o temperature cuprinsa intre 25-30 de grade iar iarna temperature trebuie sa fie cuprinsa intre 12-15 grade Celsius.Curmalii au o viata foarte lunga daca sunt intretinuti pot ajunge la 100 ani.
Nu suporta umiditatea excesiva dar nici pamantul foarte uscat.
Creste ca planta lemnoasa cu o singura tulpina verticala neramificata.La baza tulpinii cresc numerosi lastari care se folosesc pentru inmultirea vegetative.
Annual planta formeaza un numar de 6-10 frunze,in timp ce un numar egal de frunze din etajele inferioare mor.
Curmalul in apartamente infloreste foarte rar.
Necesita un ingrasamant fluid care sa contina atit macroelemente cat si microelemente,administrate saptamanal vara si mai rar iarna.
Inmultirea se face prin drajoni sau seminte.

PETUNIA

Este o specie care e tot mai apreciata de toata lumea,valoroasa in peisajul gradinilor si a balcoanelor.Petunia prefera mult soare si solurile bogate in substante nutritive care sunt ingrasate cu gunoi de grajd.
Pe timpul iernii petunia se poate semana in interior pentru aceasta se va face rasad care va fi apoi transplantat in ghivece mici.
De obicei petunia se seamana in ianuarie-februarie,trebuie pusa undeva la lumina,de preferinta langa o fereastra,temperature in incapere fiind de 18-20 grade Celsius.
Pentru o ramificare mai bunasi inflorire mai abundenta se vor ciupii varfurile.
Necesita fertilizari odata pe saptamana.
In comert gasiti o gama foarte variata de seminte de petunia sau plante la ghivece.
Petunia fiind o specie anuala se seamana in fiecare an.
In present exista foarte multe varietati divers colorate.
Petuniile pot fi cu port erect sau pendente.

Asparagus

Cele mai cunoscute specii sunt Asparagus sprengeri si Asparagus plumosus.
Ambele specii au tulpini subtiri care au pe suprafata lor formatiuni asemanatoare frunzelor aciculare.
Asparagus plumosus este putin mai sensibil ,se cultiva in interior nu-i place soarele direct prefera expozitia nordica,incaperile moderat calde 17-20 grade cu atmosfera umeda.
Vara prefera sa fie pulverizat pe frunze,solicita un substrat acid usor permeabil.
Ierneaza la temperaturi cuprinse intre 8-11 grade ,udarea facandu-se mai rar odata la 5-6 zile.
In timpul vegetatiei necesita fertilizari odata pe saptamana folosindu-se un ingrasamant fluid.
Inmultirea se face prin seminte sau prin divizarea plantei.
Articol semnat de ing.hoticol Martin Calin